Evanghelia de azi (Lc. 18, 35-43) ne aminteste de orbul care, prin stăruinţa rugăciunilor sale, L-a înduplecat pe Hristos să-l miluiască, redându-i vederea.
În adâncirea credinţei şi a convertirii noastre în faptura cea nouă, ni se descoperă progresiv că suntem pătrunşi de o mulţime de păcate, nebănuite odinioară, iar sufletul nostru este aidoma unei icoane din care rod cariile. Să căutam lumina care ne dezvăluie din ce în ce mai adânc realitatea noastră sufletească şi să-I cerem Domnului să nu ne lase în întunericul aparent confortabil al mândriei şi înşelării de sine, ci să ne deschidă ochii duhovniceşti, întru cunoaşterea de noi înşine şi întru bucurarea de Dumnezeul a toată mângâierea. Tu eşti izvorul vieţii, Doamne, întru lumina Ta, dezvelitoare şi lămuritoare a celor dinlăuntrul nostru, vom vedea Lumina…
Fie ca această însuşire dată de Hristos fiecărui om (Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume) să ne pricepem a o pune în practică, mulţumind Celui Care ne-a încredinţat-o, spre desferecarea noastră din cătuşele întunecimii. „Eu sunt lumina lumii“. Biruitorule al beznei, scoate-ne din îngusta, neagra puşcărie unde singuri, de proşti şi răi ce suntem, ne-am înzidit!"
Nicolae Steinhardt
