Pe 9 septembrie, imediat după marele praznic al Naşterii Maicii Domnului, Biserica îi prăznuieşte pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, părinţii Fecioarei Maria. Biserica a mărturisit totdeauna că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, căci Cel ce S-a născut din ea nu e o persoană omenească deosebită de cea dumnezeiască, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu. De vreme ce Hristos a avut mamă, putem afirma fără reţinere că El a avut şi bunici.
Sfinţii Ioachim şi Ana – bunicii lui Hristos
Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, era din neamul împărătesc al lui David, din seminţia lui Iuda. Ana, soţia lui Ioachim a fost fiica lui Matan şi soră cu Iacov, cu Maria, mama Salomeii – soţia lui Zevedei şi cu Sovi, care a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul.
Erau oameni rugători, postitori, persoane care participau la viaţa liturgică a poporului lui Israel.Toate ale lor le împărţeau în trei: o parte o afieroseau templului şi slujitorilor templului; o alta o împărţeau străinilor şi săracilor; iar a treia o ţineau pentru ei şi pentru nevoile familiei.
Evanghelia apocrifă a vieţii Maicii Domnului mărturiseşte că Ioachim, dispreţuit că nu avea copii, nu se revoltă împotriva lui Dumnezeu, ci dimpotrivă spune: „Mă voi retrage în pustiu şi voi sta şi nu voi mânca nimic, ci numai mă voi ruga şi voi plânge, până când Dumnezeu va da roadă pântecelui soţiei mele”. Nu spune cât va sta în pustiu, pentru că nu-l interesează timpul şederii în rugăciune. Iar Dumnezeu nu-i dăruieşte un copil pentru că a stat un anumit număr de zile în rugăciune, ci pentru că a îndrăznit să ceară, având convingerea că va primi răspuns din partea lui Dumnezeu la cererea sa. Ioachim nu spune: „Doamne, dacă-mi dăruieşti - bine; dacă nu-mi daruieşti – iar este bine”. Nu. El spune: „Doamne, dă-mi! Nu pentru că merit, ci pentru ca să se slăvească Numele Tău în Israel.”
Însă, şi Ana adânceşte legătura cu Dumnezeu. Ea merge în grădina, plânge pentru lipsa copiilor şi se roagă Domnului: “Dumnezeul părinţilor noştri, blagosloveşte-mă şi ascultă rugăciunea mea, aşa cum ai blagoslovit pântecele Sarei şi ai dat ei fiu pe Isaac“.
Iar după ce îngerul Domnului îi vesteşte lui Ioachim „Du-te, intră în cetate, fii împreună cu soţia ta şi va prinde prunc!”, iar Anei „Ana, Ana, Domnul a auzit rugăciunea ta, şi iată vei zamisli şi vei naşte, iar de sămânţa ta se va vorbi în toată lumea“, cei doi aleg să închine copilul lui Dumnezeu. Aici stă marea dragoste: copilul vine dupa multă vreme de rugăciune, dar este dăruit fără multă vreme de gândire lui Dumnezeu.
Sfântul Ioachim a murit în vârstă de 80 de ani, iar Sfânta Ana a murit în vârstă de 70 de ani, la doi ani după Sfântul Ioachim.
Semnificaţia numelor Ioachim şi Ana
Numele Ioachim nu are corespondent feminin, iar originea lui este evreiască (Jehojakim), cu semnificaţia "Iahve [Dumnezeu] a îndreptat“, sau „Iahve a ridicat“. În zilele noastre Ioachim este mai rar întâlnit ca nume de botez, fiind mai des întrebuinţat în cinul monahal.
Numele Ana este tot evreesc (Hannah), acesta fiind rudă cu masculinul Anania (Hananyah) şi având semnificaţia „Iahve a avut milă“, sau „Iahve s-a îndurat“. De la el s-au format şi nume derivate, ca Aneta şi Anca (Ancuţa), sau compuse, ca Mariana, Ana-Maria etc. Diminutivele sunt destul de numeroase: Anişoara, Anica, Anita, Anuţa, dar şi, sub influenţa occidentală, Ani sau Anita.
Sursa: www.crestinortodox.ro
Cu o oarecare întârziere urăm La mulţi ani tuturor celor care poartă cu cinste numele Sfintei Fecioare Maria, dar şi numele Sfintei Ana a cărei pomenire o facem astăzi. Multă sănătate şi ani mulţi binecuvântaţi!
Pr. Marius-Ionuţ Tabarcea
