Omul devine creştin încă din primele zile ale existenţei sale, după Sfântul Botez. Pentru a fi creştin nu ai nevoie de multe reguli, de frumuseţe, de laudă, de bogăţie sau de alte lucruri trecătoare. Pentru a fi creştin este nevoie de suflet curat, sincer, să fii bun cu tine şi cu cei din jurul tău. Pentru a fi creştin trebuie să crezi în Dumnezeu, să Îi vizitezi casa cu plăcere, nu cu sentimentul de obligaţie. Indiferent de câte probleme cad asupra ta, să speri la un bine în tot răul. Tânărul creştin trebuie să fie bun în societate indiferent dacă societatea râde sau tace.
Dumnezeu le vede pe toate şi le răsplăteşte înzecit când ştie că ai mai mare nevoie de El. Indiferent de circumstanţe, Dumnezeu va fi mereu lângă copiii săi. Chiar dacă mai greşeşte, creştinul trebuie să fie încrezător, să nu se compare cu nimeni, decât cu el, cel care a fost ieri şi să încerce să fie mâine mai bun decât a fost astăzi.
Atunci când cineva te judecă sau îți greşeşte nu trebuie să-i faci la fel.Tu să ai încredere în tine. Un creştin adevărat arată bunătate, înţelegere şi iertare, căci şi Dumnezeu ne iartă pe noi. Dacă societatea este rea, tu, creştine, fii mai bun ca ea! Să nu îţi umbreşti sufletul cu răutate şi invidie, păstrează-l curat şi bun. Nimeni nu are dreptul de a judeca decât bunul Dumnezeu.Tu, tinere creştin, fii bun, fii încrezător şi în tot răul găseşte un bine! Cine nu este creştin în societate nu se poate numi creştin şi acasă. Creştin trebuie să fii pretutindeni, iar cine nu vede faptele unui creştin nu are ochii îndeajuns de curaţi pentru a putea vedea frumuseţea ce se află într-un tânăr creştin!
(Baba Andra-Georgiana, clasa a VIII-a, Scoala Generală Hârtoape )
