Credinţa în Dumnezeu este cea mai importantă latură din viaţa majorităţii oamenilor. Ea contează cu adevărat. Putem comunica cu Domnul prin diverse mijloace: rugăciune, gând sau cuvânt. Dumnezeu este pretutindeni, ne ascultă, ne îndrumă, ne veghează paşii spre bine. Credinţa trebuie să fie persistentă, să nu dispară la prima neajutorare, dezamăgire sau eşec.
Să gândim pozitiv, deoarece Dumnezeu ne încearcă pentru a ne întări credinţa, dar nu ne dă mai mult decât putem duce.
Fiecare om, de la o vârstă fragedă încearcă să distingă răul de bine.Tânărul creştin începe să cunoască demersul vieţii religioase, a păcii şi a ascultării. E de preferat ca el să aibă un caracter integru, atât în mediul cunoscut, cât şi într-unul străin. Comportamentul de acasă trebuie să fie echivalent cu cel din societate. Să nu uităm învăţăturile creştine primite de la familie, duhovnic sau profesori. În societate, oamenii sunt diferiţi, de aceea, tânărul creştin nu trebuie să intre în anturaje şi să uite principiile învăţate acasă.
Şi eu, o tânără creştină, aş dori să mă schimb în mai bine. Aş vrea să fiu o persoană mai bună, ascultătoare, optimistă, mai credincioasă. Aş vrea să merg regulat la biserică, locul în care Îl simţim pe Dumnezeu mai aproape de noi. În viaţă, să facem bine pentru a găsi bine. Să nu judecăm persoanele după fapte sau după chip, căci şi noi vom fi judecaţi când sufletul nostru se va înălţa către ceruri. Să privim sfinţii ca pe modele religioase care au dus un exemplu de viaţă paşnică, slujindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu. Doar prin săvârşirea faptelor bune şi prin diminuarea păcatelor vom putea obţine viaţa veşnică în Împărăţia Cerurilor.
(Moraru Alexandra-Magdalena, clasa a VIII-a, Şcoala Generală Hârtoape)
