Sâmbătă, 4 octombrie a.c., Parohia Poieniţa a organizat un pelerinaj la câteva mănăstiri din judeţul Neamţ. Cei 60 de credincioşi care au luat parte la acest frumos pelerinaj s-au închinat şi au vizitat Mănăstirea Bistriţa, Mănăstirea Bisericani şi Mănăstirea Horaiţa, trei obiective religioase cu valoare istorică şi spirituală. Programul a inclus şi vizitarea unor zone geografice pitoreşti cum ar fi Cheile Bicazului şi Lacul Roşu.
Cea dintâi mănăstire vizitată a fost Bistriţa, ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), unde ne-am putut închina icoanei Sfintei Ana (cu prunca Maria în braţe). Icoana, făcătoare de minuni, reprezintă cel mai de preţ odor pe care mănăstirea l-a primit de la ctitorul său. Ȋn incinta bisericii am admirat mormintele ctitorilor (Alexandru cel Bun şi soţia sa Ana), dar şi a altor personalităţi istorice (cronicarul Grigore Ureche, doi dintre fiii lui Ştefan cel Mare, Alexandru şi Ana, precum şi mitropolitul Sucevei Anastasie).
Următorul popas duhovnicesc l-am făcut la mănăstirea Bisericani (sec. al XV-lea), un lăcaş important în istoria bisericească a Moldovei. Cu un trecut zbuciumat, acest aşezământ este printre puţinele de pe Valea Bistriţei consemnate de către Dimitrie Cantemir pe harta pe care a întocmit-o. Aici ne-am închinat la moaştele sfinţilor Iosif şi Chiriac precum şi la trunchiul stejarului pe care s-a arătat Maica Domnului unor monahi.
Un moment emoţionant pentru toţi cei prezenţi a fost reîntâlnirea (după aproape 25 de ani) cu părintele Georgel (David, după călugărie) Moisii, cel care, pentru mulţi ani, le-a fost preot şi duhovnic credincioşilor din Poieniţa şi Hârtoape. Ca preot slujitor la Mănăstirea Bisericani, părintele David ne-a rostit un frumos cuvânt de învăţătură (apăsaţi pentru vizualizare), oferindu-ne şi un moment de întoarcere în timp prin referirile sale la istoria şi trecutul comunităţii din Hârtoape. După citirea unor rugăciuni de dezlegare şi de binecuvântare şi după nelipsitele fotografii de grup ne-am despărţit, lăsând în urmă promisiunea revenirii pe aceste meleaguri. Frumuseţea momentului va rămâne însă pentru mult timp în sufletele noastre.
Au urmat Cheile Bicazului şi Lacul Roşu. Două zone geografice pe cât de frumoase, pe atât de liniştite. Uimire, bucurie, încântare, mulţumire… Asta se vedea pe chipurile brăzdate ale bătrânilor, dar şi pe feţele celor mai tineri. Aerul curat şi peisajul de basm oferit de Munţii Hăşmaş ne-au redat energia şi relaxarea pe care mulţi dintre noi le mai neglijează câteodată.
Mănăstirea Horaiţa a încheiat drumul nostru duhovnicesc. Ctitorită în secolul al XIX-lea, aşezarea monahală este unică din punct de vedere architectural prin îmbinarea stilurilor bizantin şi rusesc. Cele opt turle, pictura interioară, amvonul de deasupra catapetesmei, dar şi icoana Maicii Domnului “Izbăvitoarea de secetă” sunt câteva din frumuseţile şi “bijuteriile” acestei mănăstiri, pe care vă îndemnăm să o vizitaţi.
Parohia Poieniţa a editat cu această ocazie un pliant ce cuprinde mai multe repere istorice şi imagini ale mănăstirilor incluse în program. Pliantul a fost oferit gratuit tuturor participanţilor împreună cu o iconiţă şi cu Rugăciunea de la începutul unei călătorii.
Ne-am dorit ca această zi să redea tuturor sentimentul de bine şi să fie un mic pas spre Lumină, spre Hristos Domnul, Cel care ne ocroteşte în orice moment şi Care ne cheamă, prin glasul Bisericii şi al sfinţilor Săi, spre mântuire. Şi credem că aşa a fost!
Pr. Marius-Ionuţ Tabarcea
