În ziua de 10 februarie Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie. Tradiţia ni-l prezintă ca un înfocat propovăduitor al Evangheliei în cetatea Magnesia în timpul lui Septimiu Sever (193-211). A fost arestat din ordinul proconsulului Lucian al Magneziei; mărturisindu-și în continuare credința în Hristos și refuzând închinarea la zeii păgâni, Haralambie a fost martirizat în anul 202. Canonizat, este prăznuit de toate bisericile creștine pe data de 10 februarie.
Haralambie a trăit în secolul II d.Hr. A fost preot în cetatea Magnezia din provincia romană Asia Minor (Asia Mică, în Turcia de azi). Și-a închinat viața slujirii lui Hristos și îndrumării credincioșilor, pe care îi sfătuia, îi învăța și îi îmbărbăta în acele vremuri de mari prigoane anticreștine. Reușind să păstreze comunitatea creștină din Magnezia foarte unită și sporind numărul credincioșilor prin convertirea multor păgâni, Haralambie a ajuns episcop al Magneziei și al împrejurimilor acestui oraș.
Lucian, numit de către împăratul Septimiu Sever (193-211) ca proconsul (guvernator) al cetății Magnezia din Asia Mică și al teritoriului aferent, era foarte supărat de faptul că Haralambie reușise să convertească foarte mulți păgâni și să facă din comunitatea creștină de acolo un exemplu și pentru alții. În plus, Lucian știa prea bine că, dacă voia să se mențină în grațiile împăratului, trebuia să se remarce și prin prigonirea creștinilor. El a ordonat arestarea episcopului Haralambie și i-a poruncit acestuia să se închine idolilor păgâni (statuile zeilor așezate în temple). La refuzul categoric al lui Haralambie, Lucian a dat ordin ca acesta, în ciuda vârstei sale foarte înaintate (avea 113 ani), să fie torturat până când își va renega credința și se va se închina zeilor păgâni. I-au rupt carnea cu cârlige de fier și l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulțumea călăilor săi, spunând: "Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!". Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldați care îl păzeau, Porfirie și Vaptos au mărturisit credința lor în Hristos, dar au fost omorâți pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos și au fost și ele imediat martirizate.
Văzând toate acestea, mulți oameni au început să creadă în Hristos Mântuitorul. Chiar și fiica împăratului, Galinia, a trecut la creștinism, zdrobind cu mâinile ei statuile zeilor dintr-un templu păgân. În cele din urmă, împăratul a pronunțat sentința de condamnare la moarte a lui Haralambie, prin tăierea capului cu sabia. Sfântul Haralambie s-a mutat la Domnul, dân-du-şi sufletul în temniţă, aşteptând să i se taie capul. Fiica împăratului, Galinia, a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
Moaștele Sfântului Haralambie (mai precis, un fragment mare din craniul său) se aflau în altarul bisericii Sf. Gheorghe din Iraklitsa Veche (în Grecia). Alte două fragmente din craniul Sfântului Haralambie sunt păstrate în Mănăstirea Sfântul Ștefan de la Meteora şi la biserica ortodoxă din Hălăuceşti, judeţul Iaşi. În biserica Mănăstirii Miclăușeni, din Iași, se afla moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaștele sale se mai află și la Mănăstirea Râșca, la Catedrala episcopală din Galați, precum și la bisericile bucureștene „Sfântul Dumitru“ (Poșta), "Sfinții Arhangheli“ (Oțelari) și "Sfântul Stelian“.
Sfântul sfințit mucenic Haralambie este cunoscut și ca fiind apărător împotriva bolilor și a foametei. Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situații grele, cum au fost „ciuma lui Caragea Vodă “ din 1813, dar și foametea din vremea lui Alexandru Moruzi, din 1795.
În ziua de 8 august 2009, un fragment din moaştele Sf. Mc. Haralambie a poposit în parohia noastră, iar credincioşii s-au închinat sfântului cu evlavia cuvenită.
Surse:
