Dacă în prima duminică a Postului Mare, Biserica sărbătoreşte biruinţa Ortodoxiei prin afirmarea cultului sfintelor icoane, cea de-a doua duminică, numită a Sfântului Grigorie Palama, este marcată cea de-a doua biruinţă a Ortodoxiei, prin învăţătura despre harul dumnezeiesc necreat şi vederea luminii dumnezeieşti.
Pe învăţătura despre lumina dumnezeiască se bazează practica rugăciunii inimii sau a chemării numelui lui Iisus Hristos, cunoscută atât monahilor, cât şi celorlalţi celorlalţi credincioşi ai Bisericii Ortodoxe.
Sfântul Grigorie Palama este prăznuit de două ori pe an: pe 14 noiembrie şi în duminica a doua din Postul Mare. S-a născut la Constantinopol, în anul 1296. La vârsta de 20 de ani, tânărul Grigorie s-a călugărit la mănăstirea Vatoped, din Muntele Athos. Sfântul Grigorie Palama a apărut în disputele teologice ca apărător al monahilor isihaşti. Aceşti monahi, îndeletnicindu-se cu lucrarea trezviei şi a rugăciunii neîncetate, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!, vedeau lumina necreată a lui Dumnezeu. Adversarii isihaştilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu poate fi văzut de către om. Sfântul Grigorie Palama a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui. A trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1359.
Potrivit tradiţiei, înainte de a face trecerea spre lumea veşnică, i s-a arătat Sfântul Ioan Gură de Aur, care i-a adresat cuvintele: Spre Înălţimi! Spre Înălţimi! A fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moaştele Sf. Grigorie Palama se păstrează la Tesalonic.
