Duminica a patra din Post este numită şi Duminica Sfântului Ioan Scărarul pentru că, în această zi, se face o pomenire deosebită Sfântului Ioan Scărarul, deşi el este prăznuit, de obicei, pe 30 martie. Pomenirea Sfântului Ioan Scărarul nu se face pentru că ar fi ziua trecerii lui la viaţa veşnică, ci el este pomenit în această duminică ca dascăl al pocăinţei.
Se numeşte Scărarul pentru că a scris o carte deosebită, pe care a intitulat-o Scara virtuţilor sau Scara paradisului, prin care ne arată cum, prin lepădarea de patimi şi prin dobândirea virtuţilor, oamenii urcă duhovniceşte, în sufletul lor, spre învierea sufletului şi spre întâlnirea cu Hristos cel răstignit şi înviat, adică, prin comuniunea cu El, ei dobândesc Raiul sau Paradisul.
Sfântul Ioan Scărarul a trăit spre sfâşitul secolului al Vl-lea şi începutul secolului al VII-lea, a murit în anul 649 şi a fost preţuit totdeauna de Biserică în calitatea sa de înţelept duhovnic, vindecător de suflete, dascăl al pocăinţei.
Cartea sa, numită Scara, a fost multă vreme un manual de formare duhovnicească a călugărilor, fiind citită secole de-a rândul cu multă atenţie şi cu multă dragoste în toate mănăstirile. Ceea ce reţinem în mod deosebit din această lucrare este faptul că adevarata pocăinţă este izvor de bucurie. El vorbeşte despre lacrimile pocăinţei cele de bucurie aducătoare. Bucuria pe care lacrimile pocăinţei o aduc este bucuria Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu o dăruieşte celor ce îşi plâng păcatele şi primesc iertare.
În lucrarea sa Scara, se vede că Sfântul Ioan a scris cum a trăit şi a trăit cum a scris. Fiind icoană a înfrâ-nării şi a ascezei, Sfântul loan Scărarul este numit în Triod rai al virtuţilor, (nevoinţei) şi făptuitorul prin excelenţă. Cu alte cuvinte, Sfântul loan Scărarul este o făclie şi o bună călăuză duhovnicească postitorilor în urcuşul lor spre Înviere, spre Lumina Sfintelor Paşti.
