Sfânta Maria Egipteanca a fost o pustnică din deşert care s-a pocăit după o viaţă de desfrânată. Ea a trăit în secolul al VI-lea şi a adormit în 522 într-un mod vrednic de remarcat. Biserica o prăznuieşte la 1 aprilie şi în a cincea duminică din Postul Mare.
Şi-a început viaţa ca o tânără care fuge în Alexandria, departe de părinţii ei, la vârsta de 12 ani. Acolo a trăit o viaţă de desfrânată timp de 17 ani. Însă, într-o zi a întâlnit un grup de bărbaţi care vroiau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine Sfintei Cruci. Maria a mers cu ei în această călătorie, seducându-i pe rând de dragul distracţiei. Dar când grupul a ajuns la Ierusalim şi au mers la biserică, Maria a fost oprită să intre în aceasta de o forţă nevăzută. După trei încercări nereuşite, ea a rămas afară, unde a văzut o icoană a Maici Domnului. A început să se roage din toate puterile către Maica Domnului ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce; după aceea, a promis ea, va renunţa la dorinţele lumeşti.
După această convertire a mers în deşertul Iordanului unde a început o viaţă de pustnică. A trăit timp de 17 ani doar cu trei pâini şi cu verdeţuri ale pământului, fiind chinuită de fiare sălbatice - pasiuni şi dorinţe nebuneşti. După 47 de ani de pustnicie, ea l-a întâlnit pe preotul Zosima în deşert, care a convins-o să-i povestească viaţa sa şi care a împărtăşit-o în Joia Mare. A trecut înapoi Iordanul, după ce i-a dat iarăşi întâlnire lui Zosima în acelaşi loc peste un an. După un an, Zosima a găsit trupul Mariei împreună cu un mesaj scris pe pământ care îi cerea să o înmormânteze şi îi spunea că murise imediat după Împărtăşanie, în anul anterior. Astfel Zosima, uimit, a început să sape, dar a obosit, fiind ajutat de un leu. Astfel, Sfânta Maria a fost înmormântată.
Viaţa Sf. Maria Egipteanca este citită în Postul Mare împreună cu Canonul Sf. Andrei.
