Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută şi sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, care este celebrat în Duminica dinaintea Paştilor.
Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulţimile care Îl slăveau şi Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un mânz de asină, ca pe Mesia şi Împăratul lui Israel. Mulţimile, în semn de bucurie, aruncau înaintea Lui frunze de palmier sau de smochin (finic), simbolul biruinţei, şi chiar şi copiii Îi strigau cuvinte de laudă: Osana, Ce-lui dintru înălţime, binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului!
Intrarea Domnului în Ierusalim, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr, de care este strâns legată, fac trecerea de la perioada Postului mare, care ia sfârşit în seara de vineri, care precedă Sâmbăta lui Lazăr, la Săptămâna Mare, a Patimilor şi a Învierii Mântuitorului.
Sărbătorim această zi ca pe una de bucurie, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele de tristeţe. Credincioşii aduc la biserică ramuri (numite, cu un nume mai vechi, şi stâlpări, de unde denumirea de Duminica Stâlpărilor) de salcie, de smochin sau de palmier, care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim. În cadrul Sfintei Liturghii, preotul rosteşte asupra lor o rugăciune de binecuvântare, apoi le stropeşte cu agheazmă, sfinţindu-le, apoi le împarte credincioşilor, care împodobesc cu ele icoanele, păstrându-le cu grijă. Datorită faptului că Intrarea Domnului în Ierusalim este o sărbătoare a bucuriei, Biserica a rânduit în această zi dezlegare la peşte.
Numele popular de Florii păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim provine de la numele sărbătorii antice romane (păgâne) a primăverii, Floralia, care se desfăşura în antichitate cam în perioada în care astăzi se sărbătoreşte Intrarea Domnului în Ierusalim. Calendarul liturgic creştin l-a înlocuit pe cel păgân. Dar, întrucât la începuturile creştinismului, în Imperiul Roman acestea erau încă o realitate şi chiar o amintire recentă, suprapunerea calendaristică a fost astfel gândită încât sărbătorile păgâne să fie cu totul înlocuite cu cele creştine. În limba română, tradiţia a păstrat pentru praznicul creştin, şi numele sărbătorii antice.
