Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat rodul lui, pe care e vremea să-l culegem. A trecut oboseala nevoinţelor, dar să nu treacă râvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămână evlavia.
Să prăznuim sărbătoarea aceasta atât de mare şi de luminată, a Ȋnvierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci şi cu prisos de evlavie. Căci Domnul a înviat, şi a înviat şi lumea dimpreună cu El, şi legăturile morţii s-au rupt prin înviere. Adam a păcătuit şi a murit. Dar Hristos n-a păcătuit şi a murit. O, lucru nou şi minunat: acela a păcătuit şi a murit, Acesta n-a păcătuit şi a murit! Pentru ce? Pentru ca acela ce-a păcătuit şi a murit să poată să scape de legăturile morţii prin Cel Care n-a păcătuit, dar a murit. (…)
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări la praznice împărăteşti
