Postul Sfintei Marii ne aduce aminte de virtuţile și darurile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut, potrivit Tradiţiei, cu puțin timp înainte de mutarea ei din această viaţă.
Postul Adormirii Maicii Domnului sau al Sfintei Marii începe la 1 august, ultima zi de postire fiind 14 august, ajunul praznicului. Această perioadă specială de pregătire a fost rânduită pentru cinstirea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului și a praznicului Schimbării la Faţă, care este sărbătorit pe 6 august.
Postul Sfintei Marii ne aduce aminte de virtuţile și darurile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut, potrivit Tradiţiei, cu puțin timp înainte de mutarea ei din această viaţă. În mod normal acest post începe din seara zilei de 31 iulie, când se lasă sec, şi se încheie pe 15 august. Când lăsatul secului cade într-o zi de miercuri sau vineri, acesta se mută cu o zi înainte. O altă modificare mai apare în anii când sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită miercurea sau vinerea. Atunci, în ziua praznicului, se face dezlegare la peşte, vin şi ulei. Postul Sfintei Marii este un post mai aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare. Tipicul Mare bisericesc arată că în zilele de luni, miercuri şi vineri se ajunează complet, adică nu se mănâncă nimic până la slujba Ceasului 9, care se săvârşeşte la orele după-amiezii. După Ceasul 9 se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se mănâncă legume fierte fără ulei, iar sâmbăta şi duminica se face dezlegare la ulei şi vin.
De sărbătoarea Schimbării la Faţă (6 august) se face dezlegare la peşte, vin şi ulei în orice zi ar fi prăznuită. În Pravila Mare, pentru a se face o diferenţă faţă de perioada mai ascetică a Postului Mare, se arată că şi în zilele de marţi şi joi ale Postului Adormirii Maicii Domnului se face totuşi dezlegare la vin şi ulei. Această rânduială este adoptată şi în viața mănăstirilor din țara noastră. În timpul acestui post, la unele biserici și în mănăstiri se citește în fiecare zi, alternativ, unul dintre cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov.
Originea Postului Sfintei Marii are legătură cu Sinodul 3 Ecumenic din 431, ţinut la Efes, care a restabilit titlul Maicii Domnului de Theotokos, adică „Născătoare de Dumnezeu”. La început, durata acestui post era diferită în comunităţile creştine. În Antiohia, creştinii posteau o zi, pe 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului. În Ierusalim, Postul Sfintei Marii ţinea 8 zile, iar în alte zone creştinii posteau întreaga lună august, în vreme ce alţii posteau în luna septembrie, pentru că pe 8 septembrie este prăznuită Naşterea Maicii Domnului. Uniformizarea datei sărbătorii Adormirii Maicii Domnului pe 15 august şi a duratei postului de două săptămâni a avut loc în secolul al XII-lea la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysovergis. Atunci s-a stabilit ca acest post să fie ţinut în mod obișnuit începând cu 1 august şi să se termine pe 15 august.
Despre importanța acestui post, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României spunea:
„Postul Adormirii Maicii Domnului este un post al bucuriei, al evlaviei noastre faţă de Maica Domnului, deoarece în această perioadă se citesc Paraclisele Maicii Domnului şi se fac pelerinaje la bisericile închinate Maicii Domnului. De asemenea, se intensifică rugăciunile către Maica Domnului, cerându-i ca să ne ocrotească, să ne păzească de tot răul, de toate necazurile şi în mod deosebit să ne ajute să sporim în dragostea faţă de Hristos, faţă de Biserică şi de toţi sfinţii lui Dumnezeu. […]
Maica Domnului însăşi este ocrotitoarea fecioarelor şi a maicilor, a orfanilor, a văduvelor. Maica Domnului este păzitoarea pruncilor, dar şi a părinţilor care au mulţi copii. Este ocrotitoarea preoţilor, diaconilor, episcopilor, întrucât Fiul ei este Mare Preot, Arhiereul veşnic, Iisus Hristos. Ea este ocrotitoarea întregii Biserici şi mult rugătoare nebiruită, adică nerefuzată. Este izbăvirea din nevoi a neamului creştinesc.”
