Împreună cu celelalte sărbători ale cinstitei Cruci - Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie și Duminica a treia, a Crucii, din Postul Mare – pomenirea scoaterii Sfintei Cruci, ne cheamă la o întâlnire duhovnicească cu taina Crucii și la purtarea, în umbra Crucii Domnului, a propriei noastre cruci, dată nouă, în viață, de Dumnezeu.
Începutul luni august este marcat de pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Sfintei Cruci. Această sărbătoare provine dintr-o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o părticică din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din paraclisul palatului împărătesc și purtată, cu sobor și alai de sărbătoare, la Biserică Sfânta Sofia, unde rămânea, spre mângâierea și cinstirea credincioșilor, până la 14 august, când era readusă la palat. Aceasta se făcea, se pare, în amintirea arătării Sfintei Cruci, la biruința marelui Constantin, asupra lui Maxențiu, la podul Milvius, de pe râul Tibru (312), precum și a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de către Sfânta Elena, la Ierusalim.
După o altă tradiție, această sărbătoare este legată și de biruința, în aceeași zi, a binecredinciosului împărat Manuil Comnenul (1143-1180) asupra turcilor, cu puterea și lumina Cinstitei Cruci a Domnului, ca oarecând Sfântul și marele împărat Constantin.
Împreună cu celelalte sărbători ale cinstitei Cruci - Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie și Duminica a treia, a Crucii, din Postul Mare – pomenirea scoaterii Sfintei Cruci, ne cheamă la o întâlnire duhovnicească cu taina Crucii și la purtarea, în umbra Crucii Domnului, a propriei noastre cruci, dată nouă, în viață, de Dumnezeu.
