Dincolo de cinstirea pentru persoanele sau evenimentele sacre pe care el o transmite sau de rolul lui în pregătirea pentru întâmpinarea unor sărbători importante, postul mai are și menirea de a ne aminti de un alt mod de existență.
Este prima zi din Postul Sfintei Maria (al Adormirii Maicii Domnului) și, acum câteva minute, stăteam în fața unei shaormerii care are pe post de reclamă mirosul acela (Îl știm fiecare!), decadent, nesănătos, din care se simt toate „E-urile” pământului și parcă, din cauza asta, mai îmbietor. Astfel de momente mă răscolesc și îmi dau seama cât este greu pentru omul din secolul al XXI-lea să reziste atâtor tentaţii, să se înfrâneze, într-un cuvânt, să postească. Așa că nu mă pot întreba dacă era potrivită stabilirea unei perioade de încă două săptămâni de abstinență, tocmai acum, când este vară, este frumos și, peste tot în jur, lumea nu are în minte decât un singur lucru – vacanța? Probabil, mulți dintre noi, printre care și eu (Mea culpa!), ar răspunde cu un „Nu!” hotărât. Și, totuși, Părinții Bisericii au hotărât așa. De ce?
În primul rând, posturile care preced sărbători creștine importante transmit un mesaj foarte clar – acela de cinstire pentru persoanele sau evenimentele respective din istoria mântuirii. Există patru mari repere de acest fel în calendarul creștin ortodox, comemorate în fiecare an prin cele patru posturi: al Paștilor, al Crăciunului, al sfintei Fecioare Maria și al sfinților apostoli Petru și Pavel. Posturile Paștilor și al Crăciunului sunt o expresie a sentimentului de adorare care este cea mai înaltă formă de cinstire de care este capabil omul și pe care o adresează numai lui Dumnezeu. Postul care precedă Paștile este dedicat Învierii Domnului Hristos și eliberării de consecințele păcatului strămoșesc, iar postul Crăciunului este stabilit pentru cinstirea Nașterii Domnului – moment al speranței că planul lui Dumnezeu, pe care îl intuiau până atunci doar cei aleși, începea să se concretizeze. La rândul lor, sfinții apostoli Petru și Pavel sunt onorați pentru activitatea lor misionară și pentru rolul jucat în dezvoltarea Bisericii Primare. Prin ei, practic, se aduce un omagiu tuturor apostolilor și misionarilor care au dus cuvântul Evangheliei până la marginile pământului. Lor și celorlalți sfinți le este rezervată o formă de cinstire specifică – venerarea. În schimb, Maicii Domnului, cea care neprihănită a născut pe Mântuitorul lumii, îi este hărăzită de către Biserică o formă de cinstire inferioară adorării, însă deasupra venerării – supracinstirea sau supravenerarea. Prin urmare, Biserica a stabilit Postul Sfintei Marii nu pentru că și-a propus să ne strice vacanța, ci pentru a ne manifesta și în acest mod.
În al doilea rând, cele patru posturi de peste an au și scopul de a ne pregăti pentru evenimentele cărora le sunt dedicate. Să ne gândim numai la toată forfota de dinaintea Crăciunului sau a Paștilor. Cum ar fi aceste sărbători dacă nu ne-am ascunde când mamele sau soțiile noastre stau îngrijorate sau îmbufnate că nu le-a ieșit cum trebuie nu știu ce fel de mâncare sau că nu s-a terminat curățenia, că nu s-a găsit nu știu ce cadou, că programarea de la coafor a fost anulată etc.? Probabil, mult mai liniștiți și mai bucuroși de sărbătoare! Acesta este modul lumesc în care noi ne pregătim pentru evenimentele care au marcat istoria mântuirii lumii. În antiteză, avem propunerea Bisericii: rugăciune, abstinenţă, meditație, împăcare cu cei din jur, purificare prin Spovedanie, participare la comuniunea cu Dumnezeu și cu ceilalți prin Împărtășanie! Așadar, postul, departe de a fi o corvoadă, reprezintă o perioadă de răgaz duhovnicesc care ne ajută să conștientizăm evoluția noastră spirituală și rostul nostru în lume. Dacă privim existenţa din această perspectivă, s-ar putea să realizăm că, de multe ori, problemele noastre se datorează confuziei dintre „a fi” și „a avea”. Avem din ce în ce mai multe, dar existăm pentru noi din ce în ce mai puțin! Postul vine să schimbe această mentalitate și ne demonstrează că se poate trăi o viață de calitate și fără prea multe posesiuni. Principalele „tehnici” – abstinența de la plăceri, dedicarea unei mai mari porțiuni de timp activităților spirituale și milostenia, adică exact operațiunea opusă acumulării de bunuri.
Nu în ultimul rând, când au adoptat această perioadă de post în secolul al XII-lea (Sinodul local de la Constantinopol - 1156[1]), Părinții Bisericii nu și-a pus problema că înfrânarea ar putea fi o atât de mare provocare pentru creștinii din secolul al XXI-lea. Știu că ei, în locurile de retragere de unde meditau, nu trebuiau să se confrunte zilnic cu mirosul îmbietor al preparatelor stradale, dar s-ar putea să fi avut, din nou, dreptate. Deși este cel mai drastic post după cel al Paștilor, Postul de dinaintea Adormirii Maicii Domnului are totuși marele avantaj că este stabilit într-o perioadă în care se găsesc multe legume și fructe proaspete și la un preț accesibil. În plus, tot în această perioadă, datorită căldurii de afară, organismul are nevoie de un aport caloric mai redus, prin urmare, se impune o hrană mai frugală. Rezultatul – mai puțin timp petrecut în bucătărie și mai mult timp pentru noi!
Însă nu trebuie să confundăm aceste avantaje practice cu scopul fundamental al postului. Dincolo de cinstirea pentru persoanele sau evenimentele sacre pe care el o transmite sau de rolul lui în pregătirea pentru întâmpinarea unor sărbători importante, postul mai are și menirea de a ne aminti de un alt mod de existență. La începuturile lumii, se pare că oamenii nu se hrăneau cu carne sau alte produse de origine animală, ci, mai degrabă, cu plante. O dovadă în acest sens o reprezintă binecuvântarea reînnoită pe care Dumnezeu o dă neamului omenesc prin Noe și urmașii săi: „[…]Tot ce se mișcă și ce trăiește să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca și iarba verde. Numai carne cu sângele ei, în care e viața ei, să nu mâncați…” (Facerea, capitolul 9, versetele 3-4). Aceste indicații sunt diferite de cele date primilor oameni „[…] Iată, vă dau toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră” (Facerea, capitolul 1, versetul 29). Deci, propunând o nouă modalitate de raportare la hrană, postul ne amintește de starea paradisiacă, cea care a fost hărăzită omului la creație și spre care tindem.
În plus, postul ne ajută să ne exersăm voința. Apare, normal, întrebarea: „Am înțeles scopul postului ca mijloc de cinstire, ca metodă de pregătire pentru o sărbătoare, chiar și ca aducere aminte a perioadei din Rai, dar care este scopul întăririi voinței”? Răspunsul la o astfel de întrebare este mai ușor de intuit, dacă ne aducem aminte că tocmai aici au eșuat primii oameni. Dumnezeu le-a spus să nu mănânce dintr-un anumit fruct și ei tocmai asta au făcut. Rezultatul îl cunoaștem! Practic, Dumnezeu nu și-a propus să nu le dea oamenilor voie să mănânce dintr-un anume fruct, doar pentru că așa a vrut El, ci le-a oferit prilejul unui exercițiu. Problema mai gravă a apărut în momentul în care Adam, fiind întrebat de Dumnezeu dacă a mâncat din pom, recunoaște indirect greșeala și dă vina pe Dumnezeu „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat” (Facerea, capitolul 3, versetul 12). Cu alte cuvinte, „dacă mă lăsai singur, nu ar mai fi fost cine să-mi dea să mănânc și, în consecință, nu aș fi greșit”. Probabil, lucrurile ar fi stat altfel, dacă Adam s-ar fi căit pentru fapta sa!
De aceea, mai trebuie să subliniem și o altă valență a postului: aceea de a ne aminti că, indiferent de faptele noastre, putem să ne mântuim, cu condiția să le regretăm și să ne îndreptăm. În mod simbolic această învățătură creștină este exprimată prin metanie. De fiecare dată când ne aplecăm la rugăciune, exprimăm starea noastră de decădere morală care este rezultat al păcatului, iar când ne ridicăm, gestul nostru simbolizează ridicarea din păcat cu ajutorul harului dumnezeiesc. Din această cauză, o astfel de plecăciune se numește metanie, cuvânt care vine de la verbul grecesc metanoeo (μετανοέω) care înseamnă și schimbarea modului de a gândi, schimbarea modului de viață.
Cu siguranță, toate aceste gânduri nu aveau cum să-mi treacă prin minte când salivam în fața shaormeriei plasate strategic, în drumul meu spre serviciu. Dar perioada de post care tocmai a început m-a făcut să conștientizez că mai sunt și alte lucruri pentru care merită să trăiești şi care au darul de a te face mai fericit. Aşa că, în fiecare dimineață și după-amiază, vrând-nevrând, pașii mă vor purta pe lângă această ispită gastronomică și sunt sigur că mâncarea care-mi va zâmbi îmbietor de pe panouri nu va arăta nicicând mai gustoasă (Ştiu că seamănă cu un pic de masochism!). Cu toate acestea, voi încerca să aștept preț de două săptămâni (1 - 15 august) pentru a putea să-mi cumpăr o sharoma, şi sper ca, în momentul în care o să-mi îngădui această aroganță gastronomică, să nu mă mai tenteze! Este momentul în care o să știu dacă postul și-a îndeplinit misiunea! Până atunci, vă doresc post ușor!
Sorin Gabriel Ailenei
Sursa:aileneisorin.blogspot.ro
[1] http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/adormirea-maicii-domnului/postul-....
