Toamna se așază ușor dar sigur peste orașul celor șapte coline. Pădurile din jur capătă culori galben-ruginii, iar Copoul și parcurile din cetate își scutură frunzele în reprize lăsându-le să hălăduiască pe alei. În diminețile de acum răcoroase oamenii se îndreaptă tăcuți spre ale lor iar elevii, mici și mari, unii încă somnoroși, așteaptă tramvaiul sau autobuzul pentru a ajunge la școală. Vacanța mare este deja în urmă, departe. La Mitropolie, în curtea Catedralei, este mișcare de aproape două ore. O parte dintre ieșeni, înainte de a merge la serviciu intră pentru câteva clipe să o salute pe Cuvioasa Parascheva. Mulți dintre cei ce vin să se închine sunt aceeași în fiecare dimineață dar sunt și oameni noi ce vin cu trenurile de noapte pentru ca în zori să fie la Sfânta.
Sfânta este persoana cea mai vizitată și cea mai salutată din Moldova. În fiecare zi Cuvioasa Parascheva primește peste 3000 de vizitatori. Vin să-i vorbească sau, obosiți de viață vin să tacă alături de ea. Ea îi așteptă pe toți, îi ascultă pe toți, îi înțelege pe toți. Și lucrul acesta nu de azi-de ieri, cum spune românul, ci de sute de ani, din anul 1641 când Cuvioasa a hotărât să poposească la noi. De atunci și până astăzi este recunoscută ca persoana cea mai influentă din Iași. Pentru aceasta noi spunem că din punct de vedere spiritual Sfânta este kilometrul 0 al Moldovei.
Sfânta Parascheva de la Iași primește oaspeți de ziua ei
În fiecare an la vreme de toamnă, pe 14 octombrie, Cuvioasa Parascheva primește oaspeți. Este zi de sărbătoare, este ziua când creștinii o prăznuiesc pe sfânta lor. În perioada praznicului zilele sunt pline de viață iar nopțile sunt pline de lumină asemenea nopților de Înviere. Orașul freamătă de lume, chipurile oamenilor sunt binevoitoare, toată lumea vorbește cu toată lumea, pelerinii se întâlnesc cu ieșenii dar și între ei și cu toții se îndreaptă către Catedrală. Orașul gravitează în jurul raclei Cuvioasei Parascheva. Credincioșii veniți de peste tot, cu mașinile, cu autocarele sau cu trenul, se așază la rând și așteaptă. Timpul trece și încet-încet colegii de așteptare se descoperă unii pe alții. Povestesc mai întâi despre locul de unde vin, despre faptul că au mai venit și în alte dăți la hram sau că sunt aici pentru prima oară. Rândul este lung și înaintează greu. Credincioșii așteaptă ore în șir pentru a putea săruta icoana sfintei și sfintele moaște și pentru a zăbovi alături de ea 20-30 de secunde. Sunt momente când la rând sunt așezați peste 80.000 de oameni așteptând să ajungă la racla sfintei. Un oraș de oameni. Cuvioasa îi vede pe toți și pe cei în vârstă și pe copii, și pe cei nerăbdători și pe cei triști, și pe cei bolnavi, și pe cei singuri. Îi vede de departe și-i așteaptă rugându-se lui Dumnezeu pentru ei. Doamne dă-le răbdare, Doamne ajută-i, Doamne dă-le sănătate, Doamne dă-le reușită în viață, Doamne ai milă de ei, Doamne dă-le înțelepciune și iubire pentru familia lor…
Sunt zile când pelerinii stau mai bine de 25 de ore în picioare, cu gândurile lor și cu rugăciunea lor. Acestea sunt întrerupte de câte cineva care începe să povestească, să-și aducă aminte o întâmplare, să-și mărturisească viața și pricina pentru care a venit la cuvioasa Parascheva. Dacă omul este mâhnit ceilalți îl lasă să vorbească, să se descarce de amărăciune. Apoi îl încurajează și-și povestesc și ei necazurile lor. Dacă cel ce vorbește exagerează, se plânge fără temei sau îi judecă pe ceilalți, oamenii îl mustră încercând să-l aducă la înțelepciune și gânduri mai bune. Pelerinii se așază la rând fără să se cunoască dar atunci când se despart se întâmplă să știe mai multe unii despre alți decât știu despre mulți dintre prietenii lor. Așteptarea în această atmosferă dezleagă limbile, îi face pe creștini să fie mai sinceri decât în alte locuri. Starea de spirit aici este una specială, serioasă, o stare ce favorizează întâlnirea cu Dumnezeu și cu sine. Gândurile fiecăruia se întorc spre viața personală, zăbovesc asupra împlinirilor sau neîmplinirilor și se transformă apoi în rugăciuni.
O mamă are băiatul în închisoare și se roagă pentru eliberarea lui dar și pentru înțelepțirea lui.
- Mi-e teamă să nu facă vreo prostie săracul băiat că-i este greu acolo… Și începe să plângă.
La rând sunt și grupuri de tineri veniți împreună. Se bucură. Povestesc vesel, cântă, își aduc aminte cum au stat și anul trecut 17 ore și cum i-a prins ploaia, mărturisesc lucruri pe care până acum nu le-au mai povestit, despre familie, despre copilărie dar și despre profesori și despre examene. Studenții o cinstesc pe Cuvioasa Parascheva și-i cer ajutorul mai ales înainte de examene, este știut lucrul acesta, dar pentru a arăta că o iubesc pe Sfânta cu sinceritate vin să o salute și în afara sesiunii.
Un domn povestește despre familia lui și apoi despre fiul său. Are cancer. Povestind începe să plângă și-i roagă pe cei ce-l ascultă să-l pomenească pe băiat în rugăciunile lor.
Întâlnim aici oameni din toate colțurile țării dar și din Rusia, Ukraina, Bulgaria, Serbia, veniți expres pentru această sărbătoare. Pelerini în vârstă veniți de departe relatează întâmplări din perioada studenției petrecute la Iași, despre cum au cunoscut-o pe Cuvioasa și cât i-a ajutat. Auzi adesea cuvintele: Iașul este orașul meu de suflet, chiar și de la cei care nu au stat în Iași decât câteva zile în toată viața lor.
În rând pot fi recunoscuți și intelectuali ieșeni și oameni cu funcții importante. Stau necunoscuți printre ceilalți, se roagă și observă spiritul românesc încercând să înțeleagă mai bine neamul acesta, un neam greu de deslușit care ascunde ceva în adâncuri, dar care la momente de răscruce cu acea putere din adâncuri a știut să se ridice. În mijlocul acestui neam a preferat Sfânta să se așeze. De ce? Pentru că așa a hotărât Dumnezeu să ofere acest dar românilor și pentru că așa a voit și Sfânta. Poate și pentru a arăta încă o dată universalitatea creștinismului.
Sfânta Parascheva este un factor de unitate
Creștinismul nu are granițe, este același peste tot. Cuvioasa, din secolul XI până la 1641 când a venit la Iași a stat în satul natal Epivata, la Târnovo în Bulgaria, la Belgrad în Serbia și la Constantinopol. Acum la Iași vin adesea grupuri de pelerini din străinătate dar mai ales din Serbia pentru a o cinsti pe Sfânta Parascheva. Le-a rămas la suflet și le este dor de ea. Pe 14 octombrie după calendarul vechi(27 octombrie după calendarul nou) avem în fiecare an oaspeți. Câte 4-500 de credincioși sârbi vin de cu seara, se închină, citesc acatistul sfintei, apoi a doua zi participă la Sfânta Liturghie, se împărtășesc și se întorc spre casă ușurați de greul sufletului și încărcați duhovnicește. Nu cu mult timp în urmă un domn din Serbia acompaniat de câțiva prieteni a venit la Iași pentru a se boteza.
- Cum așa!? Aveți 30 de ani și nu sunteți botezat, am întrebat cu mirare.
- Nu sunt botezat. Tatăl este ateu și nu a îngăduit să fiu botezat. Când am crescut mi-a spus să hotărăsc eu dacă vreau să fiu creștin sau nu.
- Și cum de v-ați decis?
- Simt că nu-mi este bine, ceva îmi lipsește. Am sufletul apăsat tot timpul. Prietenii și rudele m-au îndemnat și ele să fac pasul.
- Și cum de ați decis să vă botezați la Iași? Este departe de Belgrad.
- Vreau să fiu botezat aici în orașul Sfintei Parascheva. La noi lumea o are la mare cinste, vorbesc mult despre ea; spun că Sveta Petka este sfânta lor. N-am mai fost niciodată la Iași dar am simțit că aici, aproape de Sfânta Parascheva trebuie să mă botez.
Cuvioasa Parascheva aduce împreună oameni bogați și oameni săraci, tineri și vârstnici, din toate straturile sociale, din Moldova, din țară dar și din toată lumea. Nu de puține ori recunoaștem în Catedrală, după felul în care fac semnul sfintei cruci și credincioși catolici.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit-o pe Cuvioasa și mulțumim Cuvioasei Parascheva pentru binecuvântarea și ajutorul ce ni-l oferă în fiecare zi dar și pentru răbdarea pe care o are cu noi de peste 370 de ani.
Pelerinilor le spunem bun venit în orașul Sfintei Parascheva și le spunem cu toată inima că prietenii Sfintei sunt și prietenii noștri.
Arhimandritul Nicodim Petre | Sursa: Doxologia.ro
