Duminica aceasta este dedicată tuturor sfinților din două motive: întâi, pentru a înțelege scopul harul Sfântului Duh în viața noastră, și, totodată pentru a se arăta că în Biserica lui Hristos (atât în cea luptătoare, cât și în cea triumfătoare), sfinții viețuiesc în comuniune, prin harul lui Dumnezeu, iar nu izolat.
Înțelegem așadar că harul Sfântului Duh se pogoară, cu rugăciune și trăire duhovnicească, și ni se împărtășește nouă, ca prin El noi să ne îndumnezeim, să devenim sfinți, astfel Dumnezeu înfiindu-ne, devenind fii ai lui Dumnezeu după Har. De asemenea această duminică ne face să înțelegem că sfinții, ca rod al conlucrării omului cu harul lui Dumnezeu, sunt învățători sau propovăduitori ai lui Hristos în viața noastră, rugători pentru noi și sfinţitori ai vieții noastre, dar și judecători ai noștri.
Astfel, sfinții sunt învățători pentru noi prin exemplul vieții lor, aducându-ne Evanghelia Mântuitorului în inima și în viața noastră prin modul personal al fiecărui sfânt de a fi înțeles și trăit Cuvântul Lui. Sfinții sunt în mod evident rugători pentru noi cei care le cerem să mijlocească înaintea lui Dumnezeu și prin aceasta ei devin sfinţitori ai vieții noastre. De aceea se recomandă ca, la începutul unei casnicii de exemplu, ținerii să-și ia un sfânt ca și ocrotitor al familiei, până la sfârșitul vieții lor. Am amintit și faptul că sfinţii vor fi, la înfricoșătoarea judecată, judecători ai noștri, dar nu în sensul acesta lumesc pe care-l știm, prin interogatoriu, ci, atunci când noi vom încerca să căutăm scuze sau motive care să argumenteze viața noastră trăită fără Dumnezeu, sfinții din vremea noastră se vor arăta nouă, dovedindu-ne prin prezența și exemplul lor personal, că noi am fi putut să-L urmăm pe Hristos. Însă, pentru ca sfinții să nu devină pentru noi judecători, ci dimpotrivă, rugători, să ne ostenim să ni-i facem prezenţi în viața noastră pământească, chemându-i în ajutor prin rugăciune și urmându-le exemplul de viață și trăire în Hristos, spre slava lui Dumnezeu în Treime, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, și spre mântuirea noastră.
Pr. Ursache Petru, parohia „Sf. Nicolae” Tătăruşi
