Duminica lăsatului sec de carne şi „Săptămâna albă”

Cuvinte duhovnicești Februarie 9, 2018

Lăsatul secului de carne pentru Postul Sfintelor Paști are loc în duminica numită a „Înfricoșatei Judecăți”. De luni credincioșii ortodocși vor începe o săptămană specială din punct de vedere duhovnicesc și liturgic.

Pentru că Postul Sfintelor Paști este unul aspru, Părintii Bisericii au rânduit ca trecerea de la mâncarea de dulce la cea de post să se facă treptat. Astfel, săptămana viitoare (cunoscută și ca Săptămâna Albă sau „săptămâna brânzei”) credincioșii consumă, pe lângă produsele de post, numai lapte, brânză, ouă și pește. Zilele de miercuri și de vineri din „săptămâna brânzei” au dezlegare la produsele lactate și la peşte.

„Această perioadă – Săptămâna Albă – încearcă să ne acomodeze pe noi să facem o trecere mai lină de la mâncarea de dulce la mâncarea de post. Să nu uităm, însă, că întotdeauna înaintea lăsatului sec de brânză sau de carne este o săptămână cu harți, atât miercurea cât și vinerea, ceea ce înseamnă că Biserica ne dă posibilitatea să consumăm mai multă mâncare de dulce, să primim putere încât să putem posti. Atunci această săptămână albă este o perioadă de pregătire care deja din vechime a rânduit-o Biserica și ne face să trecem mai ușor, să ne adaptăm cu mâncarea de post încât să nu fie atât de bruscă trecerea de la mâncarea de dulce la cea de post”, a spus Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului, potrivit basilica.ro.

Săptămâna Albă este premergătoare Postului Sfintelor Paști

„Este o pregătire practic. Ea nu face parte din post. Postul durează 6 săptămâni la care se adaugă Săptămâna Patimilor care are rânduieli aparte. Deci, sunt practic 7 săptămâni de post, iar această săptămână albă sau a brânzei face ca perioada de aici până la Paști să fie de 8 săptămâni, cuprinzându-se toate în perioada Triodului, cele 10 săptămâni de la Duminica Vameșului și Fariseului până la Sfintele Paşti”, a mai spus PS Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului.

De regulă, cuvântul sec, din sintagma „lăsatul secului”, este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse căințe. „De unde voi începe a plânge faptele mele ticăloase?” Aceste cuvinte ce deschid „Canonul Pocăinței” al lui Andrei Criteanul, caracterizează această stare spirituală. „Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini... dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curățirea inimii de patimi... ușile pocăinței, des-chide mie, Dătătorule de Viață”. Această idee continuă, cu intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii şi în rugăciunile liturgice, în special în perioada Postului Mare.

Însă, ceea ce se cere nu este doar plângerea răutăților personale, ci „o luptă nevăzută” împotriva gândurilor rele și păcătoase.

Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar ca efort alimentar, nu are nicio valoare: „De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurăţindu-te, în deșert te lauzi cu nemâncarea... Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu şi demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”.

De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, nu este așa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinții Părinți au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună știință. Credinciosul nu trebuie să se mulțumească cu jumătăți de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să-L întâmpine pe Hristos, ci cu întreaga sa natură: trup şi suflet.

Sursa informațiilor: basilica.ro,crestinortodox.ro