De fiecare dată când păşeşti în pădurea de lângă Schitul Sihla, sufletul ţi se umple de o bucurie deosebită. Te afli în apropierea unui loc sfânt... chiar se simte. E printre puţinele locuri în care te poţi reculege cu adevărat. Şi asta datorită sfinţeniei care se revarsă asupra ta... în fiecare clipă. Nu poţi vizita schitul Sihla fără să rosteşti o rugăciune în peştera Sfintei Teodora, fără să-ţi pleci genunchii în faţa icoanei Cuvioasei, fără să admiri splendorea împrejurimilor. Aici devii pe deplin conştient de prezenţa lui Dumnezeu. Sfânta Teodora... o viaţă frumoasă, închinată lui Dumnezeu... o credinţă aparte, desăvârşită... un sfânt la care avem multă evlavie... Fiecare zi de 7 august îmi crează o emoţie aparte… Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te pentru noi păcătoşii!
