Așază Stăpâne Hristoase sufletele celor mai dinainte adormiți în corturile celor drepți ai Tăi, și ne miluiește pe noi ca Cel ce ești fără de moarte.
În sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne, facem pomenirea morților pentru că în Duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de înfricoșata judecată și a doua venire a Domnului la care ne vom înfățișa toți.
Pentru că mulți creștini au murit pe neașteptate și fără pregătire sau pocăință necesară, Biserica face mijlociri pentru aceștia, ca să se bucure de fericirea veșnică.
Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea de „Moșii de iarnă”.
„Moșii” înseamnă neamul din care ne tragem: toți cei dragi ai noștri mutați la Domnul, cei pentru care nu are cine să se roage, cei ce au murit departe de casă, pe mare, în munți, de ciumă, de boală,în războaie, în lagăre și din pricina lipsei și a sărăciei nu au avut parte de rugăciune și de pomenire creștinească. Într-un cuvânt, o pomenire de obște izvorâtă din dragostea oamenilor pentru cei dragi mutați la Domnul. Sfinții Părinți arată că slujbele făcute pentru dânșii aduc acestora mare folos.
Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă „să ne rugăm pentru cei morți, punând și pe alții să se roage și dând săracilor milostenii pentru sufletele lor”.
S-a rânduit ca sâmbăta să se facă pomeniri pentru cei adormiți, pentru că aceasta este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad spre eliberarea drepților răposați.
Așază Stăpâne Hristoase sufletele celor mai dinainte adormiți în corturile celor drepți ai Tăi, și ne miluiește pe noi ca cel ce ești fără de moarte.
Pr. Sorin Ioan Luca
parohia Bursuc, protopopiatul Pașcani
