Localitatea Poieniţa este aşezată pe partea stângă a râului Siret, la sud-vest de satul Hârtoape, sat din care astăzi face parte. Coordonatele geografice ale localităţii: Latitudine nordică 47º 19’ 5’’ – longitudine estică 26º 43’ 5’’.
Zona a fost locuită încă din timpuri foarte îndepărtate, în partea de SV fiind identificată o întinsă staţiune cu materiale arheologice de tip Precucuteni (?), Horodiştea-Erbiceni, Cucuteni C Nouă (Hallstatt timpuriu şi mijlociu, din sec. II-I î.d.Hr. , sec. II-III d.Hr, cu numeroase fragmente de amfore romane, dintre care una cu ştampilă , sec. IV şi IV-V , precum şi din sec. XIV-XV. Din aceeaşi zonă provin: un vârf Levallois din gresie, retuşat şi intens rulat, o bifacială atipică) tot din gresie, ambele datate în paleoliticul mijlociu, precum şi un gratoar carenat, din paleoliticul superior (Aurignacian).
De altfel, una din denumirile mai vechi ale localităţii este aceea de „Ţintirimul”, denumire care face trimitere directă la numeroasele fragmente de oase umane, care s-au găsit, şi încă se mai găsesc, în partea de jos a satului.
Ca primă atestare documentară, Ţintirimul apare în 1834, ca moşie ţinutul Sucevei – ocolul Siretului, apoi în 1834, ca şi cătun al satului Hârtoapele.
În 1896 devine sat şi intră în administrarea comunei Lespezile, iar în 1904 este înglobat în satul Hârtoapele. În 1909 este din nou inclus ca sat în comuna Lespezile, apoi, în 1925, apare ca sat în comuna Gura Bâdiliţei. Anul 1929 regăseşte din nou localitatea în componenţa comunei Lespezile, urmând ca din anul 1956 să devină parte componentă a comunei Criveşti.
Din anul 1968 Ţintirimul, alături de Hârtoapele aparţin din punct de vedere administrativ de comuna Vânători, judeţul Iaşi.
Primul locuitor al satului Ţintirim a fost Vasile Adăscăliţei. Acesta a venit din satul Bâdiliţa în anul 1879, probabil ca împroprietărit pe moşia boierească, după încheierea războiului de independenţă din 1877-1878. Casa şi-a construit-o în partea de SV a satului actual spre apa Siretului. Unul din fiii săi, Costache Adăscăliţei, povestea că tatăl său îşi construise casa pe un muşuroi de furnici, cu gândul de a atrage mai multă lume în jur... Încă nu ştim şi, cu siguranţă nu vom şti niciodată cât a cântărit acest gest în dezvoltarea satului. Cert este că, în anul Domnului 2012, satul Poieniţa numără aproximativ 500 de persoane şi 130 de locuinţe.
După Vasile Adăscăliţei următorii locuitori au fost Vasile Roşu, din satul Slobozia şi Toader Agrigoroaiei.
Satul Ţintirimul a fost construit pe baza unui proiect topografic realizat, se pare de către Spiru Haret, al cărui nume l-a şi purtat pentru scurtă vreme. Datorită acestui proiect, satul este perfect structurat, cu străzi largi, paralele, tăiate de alte străzi perfect perpendiculare, ceea ce face uşoară orientarea şi dă o impresie plăcută privitorului.
Autor: Silviu Ionescu
Bibliografie:
Nechifor Paul - Paşcani şi împrejurimile : studii monografice, Editura Junimea, Iaşi, 1997
Web: www.monumenteiasi.ro
